21/08/2026
Retratament endodontic.
În prima fotografie se observă un tratament incomplet. Însă, în spatele acestui tratament, se ascunde o poveste, dar și o asumare a mea ca medic.
Am acceptat să încerc tratamentul unui copil total necooperant. Pe tot parcursul ședințelor a plâns continuu. Nu îl durea, însă îmi spunea că nu îi place și că s-a plictisit( a vrut să îndepartez diga de două ori pentru că nu îi plăcea, nu sunt mândră de asta dar este realitate). Am reușit atunci să îi pun și o coroană provizorie, care, după câteva luni, a căzut.
La un an distanță, a revenit în cabinet(fiind stabilit în străinătate nu ne-am putut vedea mai devreme) pentru o nouă coroană provizorie. Speram ca totul să fie în regulă și să nu fi apărut vreo reacție apicală, mai ales că dintele era complet asimptomatic: fără durere, fără mobilitate.
Însă radiografia a spus: „Glumiți, nu?!” 😅
Așa că am decis să reluăm tratamentul. De data aceasta, cu același pacient, dar puțin mai înțelegător și cu un an mai mare, am reușit să finalizăm tratamentul endodontic.
Acum avem un tratament complet, o coroană provizorie mult mai bine adaptată — în fotografie nu era încă cimentată — și așteptăm radiografia de control peste 3 luni, apoi 6 luni și la un an.
Uneori, în stomatologia pediatrică, nu tratăm doar dinți. Lucrăm cu răbdarea copilului, cu limitele lui, dar și cu ale noastre. Iar uneori, un caz care nu a ieșit așa cm ne-am fi dorit prima dată ne oferă șansa să revenim și să îl facem mai bine.
