30/07/2019
În pofida unei rezistențe crescute, țesuturile dentare (smalțul și uneori și dentina), care se găsesc în contact cu mediul cavității bucale, sunt supuse acțiunii unor factori fizici, chimici și biologici. Acești factori tind să ducă la apariția unor leziuni carioase sau ne-carioase.
Leziunile ne-carioase sunt produse sub acțiunea factorilor mecanici și chimici și pot avea particularități diferite:
➡️ ATRIȚIA - este uzura mecanică a suprafețelor incizale și masticatorii prin contacte dento-dentare directe, de tipul bruxismului;
➡️ ABFRACȚIA - este o pierdere de substață dentară, cauzată de forțe ce produce flectarea dintelui; se manifestă sub forma unor leziuni în formă de ”V”, la baza dintelui, în proximitatea gingiei;
➡️ EROZIUNEA - este un proces de disoluție chimică a suprafețelor dentare, prin contacte frecvente cu substanțe acide: băuturi carbogazoase, alimente cu caracter acid, medicamente, refluxul gastric;
➡️ ABRAZIA - este uzura patologică, provocată de obiceiuri vicioase, prin interupunerea unor obiecte între dinți, parafuncții, obiceiuri vicioase și ticuri profesionale.
Toate aceste leziuni trebuie depistate devreme și tratate în cadrul cabinetului stomatologic, deoarece în lipsa unui tratament adecvat, acestea pot produce sensibilitate dentară, slăbirea rezistenței dinților și chiar fracturi dentare.