25/09/2026
De cele mai multe ori, noi, medicii, alegem să postăm cazurile cele mai reușite. Lucrările cele mai estetice, transformările spectaculoase, acel „înainte și după” care arată perfect într-o fotografie.
Și este firesc. Vrem să arătăm ceea ce putem face și rezultatele de care suntem mândri.
Dar eu cred că medicina adevărată nu înseamnă doar cazurile perfecte.
Poate că într-o clinică în care ajung predominant pacienți care își permit toate variantele de tratament este mai ușor să alegi de fiecare dată soluția ideală și să ajungi cât mai aproape de rezultatul pe care și medicul, și pacientul și-l doresc.
Realitatea dintr-un cabinet obișnuit este însă alta.
La noi vin oameni. Oameni cu povești diferite, cu probleme mai simple sau foarte complicate, cu tratamente amânate ani de zile, cu teamă de dentist, cu situații medicale și anatomice diferite și, bineînțeles, cu posibilități financiare diferite.
Unii poate și-ar dori acum să facă totul, dar situația de la care pornim este deja foarte avansată.
Alții trebuie să aleagă ce pot face acum și ce va trebui să mai aștepte.
Știu că tratamentele stomatologice costă și știu că pentru un om obișnuit pot reprezenta un efort financiar important. De aceea încerc să nu privesc niciodată doar dintele sau lucrarea, ci omul care stă pe scaunul meu.
Pentru mine, una dintre cele mai grele părți ale acestei meserii nu este neapărat execuția tratamentului.
Este diagnosticul și alegerea planului de tratament potrivit pentru fiecare pacient.
Să găsești echilibrul între ceea ce ar fi ideal medical și ceea ce este posibil în realitate. Să te gândești la sănătate, funcție, estetică, morfologie, rezistență în timp, dar și la dorințele și posibilitățile pacientului.
Poate că nu știți, dar uneori plec de la cabinet și cazurile voastre pleacă împreună cu mine.
Mă gândesc la ele acasă, seara sau în timpul meu liber:
„Oare aceasta este cea mai bună variantă?”
„Ce aș putea face diferit?”
„Ce putem păstra?”
„Cum putem obține un rezultat cât mai frumos și funcțional, dar care să fie și posibil pentru pacient?”
Cei care mi-au trecut pragul cred că știu deja cât suflet pun în fiecare caz.
Dar mai este ceva ce cred că merită spus.
Uneori rezultatul final nu este exact cel pe care ni l-am imaginat. Nici noi, medicii, nici voi, pacienții.
Și atunci apare firesc întrebarea: „Cine este de vină?”
Uneori răspunsul este: nimeni.
Pentru că medicina nu este matematică și nu lucrăm cu două situații perfect identice. Lucrăm cu organisme vii, iar rezultatul poate fi influențat de genetică, anatomie, calitatea osului și a țesuturilor, vindecare, igienă, obiceiuri, afecțiuni generale, momentul în care s-a început tratamentul și multe alte lucruri.
Unele țin de medic.
Unele țin de pacient — inclusiv respectarea recomandărilor, igiena, controalele periodice sau faptul că anumite probleme au fost amânate foarte mult timp.
Iar altele nu țin în totalitate de niciunul dintre noi.
Important este ce facem mai departe: să fim sinceri unii cu ceilalți, să comunicăm și să căutăm soluții.
De aceea vreau să vă arăt și cazurile reale. Nu numai perfecțiunea și nu numai fotografiile „de revistă”.
Pentru că uneori succesul nu înseamnă să obții perfecțiunea.
Uneori succesul înseamnă să salvezi ceea ce se mai poate salva. Să redai funcția. Să îmbunătățești estetica. Să îi redai unui om posibilitatea de a mânca și de a zâmbi cu mai multă încredere.
Și, mai ales, să știi că ai făcut tot ce ai putut, cu responsabilitate și cu suflet, pornind de la situația reală a omului din fața ta.
Pentru că în spatele fiecărui „ÎNAINTE și DUPĂ” există mult mai mult decât se vede într-o fotografie.
Există un pacient, un medic, multe decizii și o întreagă poveste.
Semnat,
Dr Andreea Ioana Sandu
