11/08/2026
Ora 8:07. Întârziasem puțin. Am deschis ușa sălii de așteptare și am trecut spre cabinet, fără să bănuiesc că una dintre primele replici pe care aveam să le aud în treacăt în ziua aceea avea să-mi rămână în minte pentru foarte mult timp.
— Ăsta e medicul? a exclamat o pacientă care aștepta să intre la consultație.
— Da! i-a răspuns asistenta.
— Doamne ferește… e un copchil! Mă duc la unul cu experiență!
Au trecut 13 ani de atunci și scena aceea mi-a rămas întipărită în minte, poate și pentru că, dincolo de felul în care m-am simțit în acel moment, am ajuns să înțeleg mult mai bine, odată cu trecerea timpului, ce înseamnă, de fapt, experiența și cât de ușor o confundăm cu anii petrecuți într-o profesie.
Este adevărat că, în mâinile unui medic cu experiență, anumite manopere pot fi mai rapide și mai sigure, deciziile pot veni mai firesc, iar rezultatele pot fi mai predictibile. Însă este la fel de adevărat că anii de experiență nu îți garantează nimic din toate acestea, pentru că nu contează doar de cât timp practici, ci mai ales ce ai făcut în tot acest timp și felul în care ai ales să evoluezi ca medic.
Contează enorm cm ai lucrat în toți acești ani, cât de conectat ai rămas la ceea ce se întâmplă astăzi în medicină, cât ai citit, cât ai învățat și cât ai fost dispus să îți schimbi convingerile atunci când lucrurile pe care le știai ieri nu mai sunt neapărat valabile astăzi.
Contează dacă încă ai curiozitatea de a întreba sau dacă, după un anumit număr de ani, ai ajuns să crezi că le știi pe toate. Contează dacă ai avut puterea să recunoști când greșești sau dacă repeți aceeași greșeală atât de mult timp, încât ajungi să fii convins că acela este drumul corect doar pentru că este drumul pe care îl cunoști.
Contează dacă mai ai aceeași dorință de a face lucrurile bine, dacă îți mai pasă suficient încât să cauți cea mai bună soluție pentru pacientul din fața ta, dacă mai ai răbdare, dacă mai ai curiozitate și, poate cel mai important, dacă, după ani de muncă, mai ai disponibilitatea de a spune simplu și firesc: „Nu știu.”
De aceea, pentru mine, experiența și anii din spate nu au fost niciodată o certitudine a calității pe care o primești. Poți avea foarte mulți ani de practică și foarte puțini ani de evoluție, la fel cm poți întâlni un medic tânăr care, tocmai pentru că știe cât de multe mai are de învățat, este extrem de atent la fiecare decizie pe care o ia.
Tocmai de aceea, de-a lungul timpului, am ales să mă înconjor și de medici tineri, medici în care văd acea dorință pe care o consider esențială în profesia noastră: dorința de a evolua, de a se afirma prin ceea ce fac bine, de a face lucrurile ca la carte, de a înțelege înainte de a decide și, mai ales, de a întreba atunci când nu sunt siguri, fără să simtă că o întrebare le știrbește în vreun fel valoarea profesională.
Oana este unul dintre acești medici.
Este implicată, ambițioasă, atentă la detalii și dornică să evolueze, iar în clinică se ocupă de endodonție la microscop și odontoterapie, domenii în care răbdarea, precizia și atenția la lucrurile mici fac, de multe ori, diferența dintre un tratament pur și simplu făcut și unul făcut așa cm trebuie.
Și da, uneori se întâmplă ca pacienții să o privească la prima consultație cu o oarecare neîncredere, tocmai pentru că este tânără și pentru că, în ochii lor, poate pare încă „un copil”. Iar de fiecare dată când aud asta îmi amintesc inevitabil de dimineața aceea de acum 13 ani și de pacienta care, doar uitându-se la mine, hotărâse deja câtă încredere merit.
Eu însă am încredere în Oana. Și am această încredere nu doar pentru ceea ce știe ea astăzi, ci mai ales pentru felul în care gândește și pentru faptul că recomandările ei nu se opresc la limitele specialității sale, ci se sprijină pe experiența și expertiza întregii echipe SmileART.
Chiar dacă Oana nu este chirurg, se consultă pe cazuri cu chirurgii și știe ce pot face colegii noștri atunci când un pacient are nevoie de chirurgie. Chiar dacă nu face protetică, participă la cazuri, discută planurile de tratament și înțelege cm putem reconstrui un zâmbet, de la primul pas până la rezultatul final. Chiar dacă nu este ortodont, știe să recunoască situațiile în care un pacient are nevoie de aparat dentar și, mai important decât atât, știe către cine trebuie să îl îndrume și când trebuie să o facă.
Pentru că, după toți anii aceștia, am ajuns să cred că un medic bun nu este medicul care pretinde că le știe și le face pe toate, ci medicul care știe foarte bine ceea ce face, care își cunoaște limitele, care are lângă el oameni foarte buni în ceea ce fac și care are suficientă maturitate profesională încât să ceară o a doua opinie atunci când cazul o cere.
Poate că aceasta este una dintre cele mai importante lecții pe care mi le-au lăsat cei 13 ani care au trecut de la dimineața aceea: experiența nu este doar timpul care trece peste noi și nici numărul anilor pe care îi putem trece într-un CV, ci ceea ce alegem să facem cu acești ani, cât învățăm din ei, cât ne schimbăm, cât de mult continuăm să ne punem întrebări și cât de mult ne dorim, chiar și după ce am devenit „medici cu experiență”, să fim mâine puțin mai buni decât suntem astăzi.
