03/12/2012
In mod traditional, pentru realizarea lucrarilor dentare era folosit metalul pentru ca era rezistent si relativ ieftin. Ulterior, au aparut lucrarile metalo-ceramice, care redau atat estetica, cat si rezistenta dintilor. In timp, acestea din urma au anumite limite tehnologice, cm ar fi translucenta. Lumina nu trece prin metal la fel cm trece prin dintele natural, lasand un aspect mai mat al restaurarilor. In plus, uneori scheletul metalic lasa o margine inchisa la culoare la nivelul gingiei.
In ultimul timp, peste tot in lumea moderna, zirconiul a devenit rapid materialul de electie utilizat pentru realizarea lucrarilor dentare. Zirconiul, de fapt, oxidul de zirconiu, este un mineral cu densitate foarte mare, asemanator cu structura diamantului, nu se modifica din punct de vedere calitativ in cavitatea bucala, este bioinert, deci nu afecteaza tesuturile. Rezultatele stiintifice evidentiaza faptul ca zirconiul nu cauzeaza nici un fel de alergie in contact cu tesuturile moi ale cavitatii bucale. Beneficiind de o realizare corecta, o lucrare pe zirconiu prezinta o soliditate suficienta timp de zeci de ani. Zirconiul este mineralul cel mai vechi si mai frecvent prezent in scoarta terestra; din acest element se obtine oxidul de zirconiu, care de decenii este folosit in domeniul ortopedic pentru reconstructia diverselor componente articulare.
Acest material, in ultimii ani, a fost introdus si in domeniul stomatologic pentru realizarea lucrarilor dentare ca 'schelet' pentru ceramica. Rezistenta deosebita la presiune il face capabil sa suporte solicitarile masticatorii si uzura zilnica fara a se fractura. Si, la fel de important, are o transluciditate similara cu cea a dintilor naturali.