15/11/2025
Dragi părinți,
Cazul tragic al fetiței de 2 ani care si-a pierdut viața recent după o procedură stomatologică a zguduit toată țara. Este o dramă care ne afectează profund, atât ca părinți, cât și ca medici.
Vreau însă să vă transmit un mesaj important: astfel de situații sunt extrem de rare. În România, în ultimul deceniu, numărul deceselor asociate procedurilor stomatologice pediatrice sub anestezie este infim (2 pacienti pediatrici) raportat la zecile de mii de intervenții efectuate anual. Tragediile există — și nu trebuie minimalizate — dar ele nu reprezintă realitatea obișnuită din practica stomatologică pediatrică.
De-a lungul anilor, unii m-au lăudat, alții m-au criticat. Mi-am construit însă un protocol terapeutic cât mai minim invaziv, bazat pe răbdare, pe familiarizarea copilului cu mediul și pe experiențe pozitive. Cred cu tărie că pedodonția nu înseamnă doar „reparații”, ci educație și formarea relației copilului cu stomatologul pentru viitor.
În același timp, vreau să subliniez un lucru important și adesea uitat: medicii stomatologi nu sunt psihologi. Nu avem, din punct de vedere medical, datoria sau competența de a educa un copil în privința comportamentului la cabinet.
Da, suntem pregătiți în tehnici specifice de comunicare și management al anxietății ,însă educarea copilului și formarea unor obiceiuri sănătoase se fac acasă, prin exemple, discuții și încurajare, sau, unde e cazul, cu ajutorul psihologului.
Noi avem responsabilitatea să facem stomatologie — și suntem autorizați strict pentru asta.
Trăind în epoca vitezei, tot mai mulți părinți își doresc ca vizita la stomatolog să se rezolve „dintr-o dată”: copilul să fie adormit, să nu simtă nimic și în câteva zeci de minute totul să fie gata. Înțeleg perfect această dorință — este izvorâtă din grijă și teamă. Dar realitatea este că, după astfel de intervenții sub anestezie generală, copilul nu rămâne cu o experiență propriu-zisă, nu învață să gestioneze vizita la stomatolog, iar anxietatea poate persista și mai departe.
Lucrul cu pacienții foarte mici este dificil nu doar tehnic, ci și medical: la vârste fragede pot exista malformații sau condiții ascunse care nu sunt cunoscute nici de familie, nici de medic .Anestezia generală presupune nu doar administrarea ei (partea „ușoară”), ci și capacitatea de a gestiona orice complicație care poate apărea ulterior. Aceasta este, de fapt, adevărata provocare: terapia intensivă. Iar acest nivel de siguranță nu poate fi replicat într-un cabinet sau într-o clinică privată. Faptic poate, legal inca NU!
CE ASIMILATI MAI USOR? A PICAT UN PANSAMENT D**A CATEVA ZILE SAU...O TRAGEDIE!
Vă încurajez, ca părinte și ca medic, să aveți grijă de sănătatea copiilor voștri, să vă informați corect și să întrebați orice nelămurire aveți. Eu rămân aici, deschisa pentru fiecare dintre voi, cu responsabilitate și transparență.❤️
