06/10/2025
🫶🏻Zilele trecute in timp ce priveam teama iin ochii unui copil din cabinet, mi-am amintit de o intamplare de acum vreo 5 ani cand Albert era răcit și, la un moment dat, mi-a spus că îl doare burtica și că nu se simte bine. Nu mă așteptam să se întâmple chiar atunci… și, brusc, a început să vomite în sufragerie.
🙆🏻♀️Recunosc — m-am speriat. Nu pentru că s-ar fi întâmplat ceva grav, ci pentru că m-a luat pe nepregătite. Iar reacția mea, deși naturală, l-a făcut și pe el să creadă că s-a intamplat ceva grav sau că a făcut ceva rău.
Mai târziu, am stat de vorbă cu el și i-am explicat că e în regulă, că atunci când corpul vrea să elimine ceva ce nu îi face bine, vomită — și că nu e un motiv de rușine sau teamă.
Dar am simțit în vocea lui că rămăsese cu acea imagine: mami s-a speriat când am vomitat.
Copiii nu rețin neapărat ce spunem, ci cm reacționăm.
Ei ne citesc emoțiile, privirea, tonul.
Și de multe ori, din reacțiile noastre spontane, își construiesc convingeri despre lume, despre corp, despre ei.
A fost o lecție și pentru mine — că în astfel de momente, cel mai mult contează calmul nostru, nu curățenia din sufragerie. 💛
E important sa ne constientizam reacțiile in fata lor - o parte din teama de stomatolog vine si de la noi 🙏🏻
