26/08/2015
Teama de anestezie in cabinetul stomatologic si metodele prin care se poate ea diminua
Motivul principal pentru care pacienţii amana rezolvarea unei probleme de natura dentara, o ştim cu toţii: teama de medicul stomatolog, mai exact teama de durerea provocată de manoperele stomatologice. Tema de durere este lucru semnificativ de luat in calcul.
Descoperirea anesteziei a fost un progres imens pentru medicina, ea permitand efectuarea tuturor manoperelor ce altfel ar fi fost insuportabile. In cabinetul stomatologic se pot efectua cu anestezie aproape toate manoperele.
Exista manopere fara de care anestezia nu este posibila si exista manopere care in mod normal nu provoaca durere, insa pacientii se simt mai linistiti sa nu simte nimic; in aceste cazuri medicul stomatolog poate efectua de la inceput anestezie locala.
Insa pentru a beneficia de efectul anestezic si implicit lipsa dureri, este absolut necesarea anestezia in sine, ce presupune punctia anestezica (injectia in sine). Teama de aceasta injectie nu este deloc de neglijat.
Durerea in momentul anesteziei poate fi data de grosimea acului, viteza injectarii substantei in tesuturi, tehnica anesteziei si pregatirea tesutului moale inainte.
Viteza de injectare este direct raspunzatoare de durerea pe care pacientul o poate simti in timpul anesteziei. Ideal este ca medicul stomatolog sa injecteze substanta anestezica cat mai lent, in asa fel incat sa nu aiba loc distensia brusca a tesuturilor pe*****te de lichidul anestezic. Cu toate acestea, anestezia in gingia palatina ( in cerul gurii) este intotdeauna mult mai dureroasa ca alte anestezii, tesuturile moi din palat fiind considerabil mai aderente la periost. Introducerea substantei anestezice forteaza putin destinderea lor de pe straturile dure, acest lucru determind durere, si nu punctia in sine.
S-a dovedit că acele cu canalul mai larg reduc durerea şi edemul după injectare datorită necesităţii unei presiuni mai mici pentru apăsarea pistonului.Ca o metoda pentru o obtine o tranzitie neteda catre tesutul tinta s-a apelat la metoda de invelire a acelor hipodermice cu un strat siliconic care are ca rol de imbunatatire a frictiunii acului in momentul penetrarii tesutului.
Evolutia de-a lungul timpului a acelor folosite in anestezia loco-regionala din stomatologie ii ofera medicului dentist posibilitatea evitarii durerii din timpul si d**a anestezia dentara in asa fel incat pacientul sa poata indeparta teama si retinerea fata de un tratament stomatologic de care ,de multe ori, are neaparata nevoie.
Manopera de anestezie trebuie sa fie inca de la inceput nedureroasa prin aplicarea unei anestezii de contact in asa fel incat pacientul sa nu simta durerea primului contact al bizoului acului cu mucoasa (punctia, intepatura initiala).
Exista si un factor emotional in aceasta discutie, factor ce face ca stilul medicului stomatolog sa conteze poate chiar mai mult de 50% din impresia totala a pacientului in momentul anesteziei. Un medic empatic va diminua considerabil efectul dureros, prin simple vorbe de confortare, distragerea atentiei, tonul vocii, rabdarea sa.
In ultimii 5 ani in statele europene s-a introdus din ce in ce mai mult si tehnica inhalosedarii. Prin intermediul protoxidului de azot, pacientul poate ajunge in 5-7 minute la o stare de euforie si usoara amorteala, moment in care se poate aplica anestezia, pacientul nepercepand durerea la injectie. Insa este o metoda ce nu trebuie abuzata, ea fiind mai utile copiilor tematori si agitati (insa peste 3 ani) si persoanelor (adultilor) cu atacuri de panica sau fobii extreme.
Trepanofobia (frica de ace) este una dintre ele, suficient de puternica pentru a impiedica pacientul sa se prezinte la timp la cabinetul stomatologic pentru rezolvarea afectiunilor oro-dentare.
Exista si un factor vizual deranjant in momentul anesteziei, deoarece suportul in care se introduce fiola cu anestezic este metalic si are si un piston destul de lung. Multi pacienti se sperie in momentul in care vad aceasta siringa metalica; multi tind sa inchida ochii iar copii nu trebuie sa o vada deloc. In special pentru copii s-au conceput un fel de imbracaminti colorate de diferite forme (de obicei animale cu desene) pentru a nu speria copiii.
D**a cm se observa, sunt cateva metode pe care medicul interesat de bunastarea si combaterea fobiei pacientului le poate folosi in vederea realizarii manoperelor necesare, fara ca pacientul sa simta vreun disconfort.
