22/09/2020
Amalgam dentar. Efectele intoxicației cu mercur.
Amalgam dentar:
Material pentru obturații de durată, nefizionomic, plastic în momentul introducerii în cavitate, neaderent și care devine rigid d**a priză.
Amalgamul dentar este un material care a fost utilizat pe scară largă în tratamentul leziunilor carioase, în special când acestea sunt localizate la nivelul dinţilor laterali.
In ultima perioadă, datorită cerinţelor estetice ridicate ale pacienţilor dar şi datorită îmbunătăţirii rezistenţei materialelor fizionomice, obturaţiile se realizează prin utilizarea de materiale care se apropie de nuanţa dinţilor.
Amalgamul folosit în stomatologie este un material ce conţine, pe lângă alte componente şi mercur.
Datorită acestui metal, materialul prezintă un anume grad de toxicitate, de aceea el trebuie manipulat conform indcaţiilor specificate de producător. Imediat după aplicare, amalgamul este plastic astfel că este modelat cu uşurintă, adaptându-se formei cavităţii rezultate în urma îndepărtării dentinei cariate.
Avantaje
Deşi este un material cu potenţial toxic şi care nu convine pacienţilor datorită aspectul inestetic, amalgamul are şi o serie de calităţi :
• Preţul de cost este scăzut. Amalgamul este mult mai ieftin decât răşinile compozite, aceasta putând fi un avantaj pentru pacienţii care sunt dispuşi să facă un compromis în ceea ce priveşte estetica, datorită preţului scăzut. De asemenea, pacienţii în vârstă pot să opteze pentru utilizarea amalgamului tocmai pentru motivul că aspectul estetic nu primează pentru dânşii, mai ales în vederea obturării dinţilor laterali, care nu sunt vizibili în vorbire sau în zâmbet.
• Obturaţiile realizate din amalgam au o rată scăzută de apariţie a cariilor secundare – principala cauză pentru care apare caria secundară, adiacentă obturaţiei este datorată contracţiei de priză care permite apariţia de microspaţii între material şi suprafaţa dentară.
Contracţia de priză apare frecvent la răşinile compozite, variind în funcţie de consistenţă şi gradul de umplutură anorganică al materialelor.
Amalgamul are o contracţie de priză foarte redusă astfel că nu rezultă defecte ce pot duce la apariţia de microspaţii şi invazie bacteriană urmată de apariţia cariilor.
• Amalgamul prezintă o rezistenţă crescută, asemănătoare smalţului dentar, astfel că suportă bine forţele crescute dezvoltate în timpul masticaţiei.
Obturaţiile de amalgam realizate corect, cu îndepărtarea mercurului rezidual şi cu o lustruire foarte bună pot să reziste chiar 15-20 de ani, fără a prezenta semne de carie secundară sau degradare.
Motivele pentru care amalgamul este tot mai puţin folosit în ziua de azi, pe lângă aspectul inestetic sau a toxicităţii sistemice este legat de unele riscuri sau modificări ale ţesuturilor din jur.
Tatuajul produs de către obturaţiile de amalgam reprezintă o pigmentare a mucoaselor, produsă de contactul accidental al particulelor de amalgam cu tesuturile moi.
Contactul se realizează în timpul obturării când, inevitabil, particule de dimensiuni reduse ajung în vecinătatea ţesuturilor moi.
Altă cauză de contaminare cu amalgam a gingiei apare în momentul în care medicul încearcă să îndepărteze o obturaţie realizată cu acest material inestetic.
Prin acţionarea cu frezele la nivelul obturaţiei în vederea îndepărtării amalgamului şi înlocuirea acestuia cu materiale estetice, la nivelul ţesuturilor moi se pot proiecta fragmente din vechea obturaţie.
Diagnosticul tatuajului produs prin amalgam se poate confirma prin efectuarea de radiografii care evidenţiază particule din acest material la nivelul ţesuturilor moi.
Nu se instituie tratament iar această pigmentaţie nu prezintă niciun fel de risc pentru sănătatea orală sau generală a pacientului.
Amalgamul este rezultatul amestecului dintre mercur (Hg) și o pulbere (aliaj) care conține unul sau mai multe metale.
În funcție de numarul de metale ce compun aliajul poate fi:
• binar =Hg+Cu
• ternar =Hg+Ag+Sn
• cuaternar =Hg+Ag+Sn+Cu
Amalgam dentar este un aliaj metalic
Aliajul de amalgam dentar este folosit în stomatologie de peste 150 de ani, pentru tratarea cariilor.
A fost atat de popular, avînd mai ales avantajul costului scăzut, încât aproape că fiecare dintre noi are măcar o obturație dentară din amalgam. În unele cabinete stomatologice, încă se mai fac astfel de tratamente, iar amalgamul înca mai primeste laude…
Este oare acest amalgam dentar atat de inofensiv pe cât se crede?
Amalgamul dentar este o combinație instabila de mercur (50%) și alte metale toxice, cm ar fi cuprul, argintul etc.
Deoarece, la temperatura camerei, mercurul este în stare gazoasă, el se vaporizează continuu din mixtura de amalgam, rezultând astfel niveluri ridicate de mercur în aerul din cavitatea bucală și în salivă (poate fi ușor măsurat).
In 1990, Organizatia Mondiala a Sanatatii a emis un document prin care obturațiile (plombele) de amalgam dentar erau declarate ca fiind cea mai importanta sursă de intoxicare a organismului cu mercur.
Se consideră ca doza zilnica absorbita de corp din aceste obturații este de 3,8-21 micrograme pe zi, cantitate ce depinde de numarul și mărimea obturațiilor, de gradul de fricțiune în masticație, de temperaturile crescute din băuturile și alimentele fierbinți, de curenții electrici creați atunci când doua metale diferite sunt puse în contact (o coroană de aur și o plombă de amalgam, de exemplu).
Curenții galvanici creați datorită alăturarilor metalice pompează mercurul în structurile moi ale cavitatii bucale (gingii, mucoasă), de unde este transportat sistematic în circulația sanguină, iar de aici în întregul organism.
În plus, câmpurile electromagnetice (monitoare, calculatoare, metrou) cresc galvanismul bucal și, prin urmare, expunerea la mercur și alte metale.
D**a 10 minute de mestecat o gumă de către o persoană cu multiple obturații din amalgam dentar, concentrația de mercur din aerul cavității bucale crește de 5-7 ori și rămâne ridicată, timp de 90 de minute.
U. S. Public Health Service (Serviciul Public pentru Sanatate al Statelor Unite) a realizat și publicat în 1994 un studiu de risc asupra profilului toxicologic al mercurului. În acest document se estima că nivelul minim de risc al expunerii la vaporii de mercur pentru populație este de 0,2-0,4 micrograme pe zi, mult mai mic decât valoarea absorbției zilnice din obturațiile amalgam dentar.
Efectele negative ale mercurului asupra organismului uman
Mercurul este extrem de toxic, chiar și când expunerea se face la concentrații mici ale acestuia.
Efectele pe care le are asupra organismului depind de mai multi factori, precum reacția imunitară, capacitatea de detoxifiere si excretie a metalelor, doza etc:
– Mercurul ajunge prin vasele de sânge până la creier, unde se acumulează în cantitați semnificative; dăunează celulelor nervoase și este implicat în apariția bolilor Parkinson și Alzheimer.
– Se acumulează în glande, inimă, rinichi și ficat, proporțional cu numărul de plombe pe care persoana le are în cavitatea bucală.
– Este citotoxic, neurotoxic si imunotoxic.
– Perturbă buna funcționare a metabolismului, generând metaboliți toxici.
– Cauzează boli autoimune, precum lichenul plan bucal, fibromialgie, lupus, sindromul oboselii cronice, diabet etc.
– O varietate largă de studii de specialitate au arătat mecanismele prin care mercurul (și alte metale) participă la declanșarea a peste 40 de afecțiuni cronice, incluzând aici probleme neurologice, hormonale, autoimune, cardiovasculare, ale aparatului reproducător.
– Mercurul traversează bariera placentară și ajunge la făt, căruia îi poate determina defecte de dezvoltare.
– Numeroase afecțiuni generale s-au ameliorat sau vindecat, după ce obturațiile de amalgam au fost înlocuite: boala parodontală (parodontoza), keratoze bucale, alergii, astm, lupus, sinuzite, migrene/dureri de cap cronice, epilepsie, artrită, boala Crohn, infertilitate, depresie, autism, schizofrenie, insomnie, anxietate, sensibilitate la diverse infecții, infecții rezistente la antibiotice, endometrioza, tahicardie, cancer, probleme ale ochilor, eczeme, psoriazis, probleme urinare, ale prostatei, Candida etc.
– Efectul negativ asupra aparatului ge***al se manifestă prin scăderea numarului de spermatozoizi, defecte ale acestora și niveluri scăzute de testosteron la bărbat; la femei – dereglari menstruale, sterilitate, avort spontan.
Consecințele intoxicației cu mercur asupra embrionului uman
Studii epidemiologice arată ca embrionul uman este foarte ușor afectat de expunerea la doze mici de mercur, provenite în special din plombele de amalgam ale mamei care poartă sarcina, dar și din alte surse exterioare (peștele, de exemplu).
Datorita dezechilibrelor chimice pe care le produce la nivel cerebral, intoxicația cu mercur este incriminata ca fiind factor declanșator al autismului, incidența acestuia fiind mult mai mare la copiii ale căror mame au obturații de amalgam în timpul sarcinii și sunt vaccinate pentru Rh-ul negativ (vaccinul respectiv conține mercur).
Expunerea la mercur scade IQ-ul copilului și abilitatea de a învața cu ușurință, de asemenea, poate produce re**rd mintal și deficiențe conge***ale de auz; depozite ale acestui metal s-au găsit în sistemul de glande al fetusului (glanda pituitară, glanda tiroidă, hipotalamusul), interferând cu buna funcționare a acestora.
Se pare că cele mai mari concentrații de mercur se găsesc după naștere în glanda pituitară, ceea ce determina probleme în dezvoltarea sistemelor: glandular, imunitar și reproducător (glanda pituitară controlează activitatea acestor sisteme).
Fătul este afectat de expunerea la niveluri mult mai mici ale metalelor decât adultul. Concentrațiile de mercur din laptele mamei și din structurile copilului sunt mult mai mari decât în organismul mamei, datorită greutații mici asociate cu o rată mare a absorbției gastro-intestinale și a excreției renale scăzute. Intoxicația din timpul sarcinii continuă după naștere, prin alăptare, dacă mama nu cunoaște acest pericol și nu înlatură sursele de metale toxice.
Soluții pentru evitarea intoxicației cu mercur
D**a indepartarea obturatiilor din amalgam dentar:
1 – pata alba cretoasa
2 – camera pulpara
3 – tatuaj dentar, tesut dentar sanatos dar pigmentat
Întrebarea firească este:
Ce facem pentru a evita aceste neajunsuri?
În primul rând, sa refuzăm orice propunere de tratament stomatologic ce presupune efectuarea obturației din amalgam dentar.
Există încă numeroși medici care folosesc acest material și nu cunosc problemele pe care le poate provoca în timp.
Este bine de știut că la nivelul dintelui, obturația din amalgam dentar, nu sigilează corect cavitatea în care este introdus, lasă un spatiu microscopic între el și pereții dentari, pe unde se infiltrează microbi și alimente, creându-se premizele apariției unei carii secundare.
În plus, sunt inestetice, ionii de mercur migrează prin canaliculele dentinare și dau dintelui, în timp, o culoare cenușie-metalică.
În al doilea rând, dacă avem plombe din amalgam dentar, să le înlocuim cât mai repede.
Există materiale biocompatibile, ce nu conțin metale, cm sunt compozitele, compomerii, ceramica, ionomerii de sticlă, incrustatiile din Zirconiu.
Atenție, însă, la modul în care sunt îndepărtate aceste obturații din amalgam dentar, fiindcă o manoperă incorectă va produce pulverizarea plombei în particule mici, pe care pacientul le poate înghiți sau inspira, și astfel intoxicația cu metal va atinge un vârf maxim.
Atentie, viitoarelor mamici! Dacă v-ați hotărât să aveți un copil sau sunteți însărcinate, nu uitați de aceste aspecte deloc de neglijat!
În concluzie, într-o lume în care sursele de poluare sunt atât de numeroase, este bine să ne îngrijim sănătatea și să nu ignoram semnalele de alarmă ale specialiștilor.
Intoxicația cu metale grele poate avea urmări grave pentru starea noastră de sănatate și pentru cea a copiilor noștri.
